produs cu mândrie la Brașov
Am avut o surpriză foarte plăcută când am remarcat un nume românesc printre benzile desenate în limba engleză dintr-o librărie și, normal, a trebuit să vedem despre ce e vorba. N-am regretat alegerea. „Leap” de Simina Popescu e o carte fermecătoare despre două fete dintr-o școală vocațională din București, unde învață dansul.
Fiecare din noi are o trilogie favorită. Pentru unii este StarWars. Pentru alții este Lord of the Rings. Pentru alții regretul că nu a existat niciodată un Matrix 2, d-apăi să ajungă trilogie. Pentru toți ceilalți există Trilogia lui Teofil, cu condiția să așteptați să apară filmul pentru că cărțile sunt absolut necitibile.
Un el mai în vârstă, îndrăgostit ca un adolescent. O ea mai tânără, vorbind ca o femeie care din generațiile care-și amintesc comunismul. O decizie de a vorbi doar în scris, prin e-mail, cât timp el călătorește, iar ea rămâne acasă.
Unii dintre noi doar vedem scris undeva „Big in Japan” și începe să auzim un Alphaville-fantomă băgând acordurile de început ale melodiei. Sunteți de acord cu mine că romanul „Big in Japan” al lui Cosmin Leucuța e vinovat de difuzarea ilegală a muzicii de anii ‘80 pe unde telepatice? Nu? Sigur? Bine, atunci nu.
„Soarele negru”. O carte care te poartă peste tot, de la un personaj principal născut în comunism și devenit adult în tranziție, la poveștile părinților lui, la povestea mătușii lui, la… În fine. Te poartă peste tot, din una în alta, până când n-ai mai putea spune exact de unde veneai și cum ai ajuns acolo, dar Bogdan-Alexandru Stănescu o face cu suficient de mult talent încât să ții minte care e povestea chiar și atunci când nu mai știi cum era aranjată.