produs cu mândrie la Brașov
Andrei e un tip singuratic, care nu reușește să-și creeze legături reale cu cei din jur, simțindu-se permanent înstrăinat – ceea ce, hai să recunoaștem, nu e deloc neobișnuit pentru protagoniștii cărților pe care le-am citit până acum. La fel cum nu e neobișnuit nici faptul că nu prea-l duce mintea.
Uneori îți vine să-ți iei câmpii și să pleci din țară. Iar când o faci… „Nu mai e nimeni acasă”, după cum își numește Sabina Yamamoto volumul.
Ar putea fi vorba de o crimă. Ar putea fi vorba de un personaj care ori e psihopat detașat, ori e angoasat hipersensibil. Dar cel mai probabil e vorba de o serie de povestiri scurte legate la repezeală într-un singur volum. „Stadii” de Oana Paler e un roman care ne-a dat de gândit, dar nu neapărat în sensul bun al expresiei.
Pe jumătate jurnal de călătorie pe o insulă care nu există, pe jumătate alegorie religioasă cu tente politico-sociale, romanul „În drum spre Ikaria” de Gabriel Chifu ne-a lăsat în totalitate confuzi. Nu știm dacă vreunul dintre noi era pregătit să discute teologie, dar ne-am pus oricum întrebări de genul „ce este ortodoxismul și cum diferă el de protestantism?” și „are acest roman vreun Dumnezeu?”
În primul nostru episod discutăm de „Raluca nu s-a culcat niciodată cu Tudor”, volumul de povestiri scurte scrise de Cristina Chira. Unele ne-au plăcut mai mult, altele mai puțin, dar ne-am bucurat să vedem că literatura română are mai mult potențial decât speram.