produs cu mândrie la Brașov
„Soarele negru”. O carte care te poartă peste tot, de la un personaj principal născut în comunism și devenit adult în tranziție, la poveștile părinților lui, la povestea mătușii lui, la… În fine. Te poartă peste tot, din una în alta, până când n-ai mai putea spune exact de unde veneai și cum ai ajuns acolo, dar Bogdan-Alexandru Stănescu o face cu suficient de mult talent încât să ții minte care e povestea chiar și atunci când nu mai știi cum era aranjată.
Am revenit cu forțe noi!
Să fie oare un miracol de sărbători? Nu știm exact cum s-a întâmplat, dar se pare că ne-a plăcut o carte. Mai mult, „Sînt o babă comunistă” de Dan Lungu nu a fost un succes doar pentru noi doi, ci pare că a avut un public național și internațional care a apreciat-o destul de mult.
Dacă ploaia s-ar opri și din cer n-or să mai cadă lacrimi, despre ce ar scrie Bogdan Coșa? Romanul lui, „Cât de aproape sunt ploile reci”, nu ne răspunde la întrebări despre muzica celor de la Cargo, ci ne povestește despre satul românesc și generații întregi căzute în delăsare și neputință.
Andrei e un tip singuratic, care nu reușește să-și creeze legături reale cu cei din jur, simțindu-se permanent înstrăinat – ceea ce, hai să recunoaștem, nu e deloc neobișnuit pentru protagoniștii cărților pe care le-am citit până acum. La fel cum nu e neobișnuit nici faptul că nu prea-l duce mintea.