produs cu mândrie la Brașov

Recenzii neautorizate

Nu ne-a dat nimeni voie, dar e ok și așa. Un podcast cu Roxana și Dorin.

Întrebări frecvente

De ce „Recenzii neautorizate”?

După cum spunem în pagina de prezentare, lumea literară românească e foarte sensibilă la critică. Dacă spui ceva de rău o carte publicată recent de cineva mai important, afli că n-ai voie să te pronunți: părerea ta e a unui om fără studii sau fără cultură, care nu citește ce trebuie, care nu e critic de meserie, care… În fine. Care n-are bască.

Am putea încerca să demonstrăm că merităm să avem o voce, dar preferăm să fim în underground: recenziile noastre sunt neautorizate de cei care insistă că doar ei au un cuvânt de zis în literatura din România.

Pot să ascult podcastul chiar dacă nu știu cărțile de care vorbiți?

Noi sperăm că da! Știm cât de puțină lume interacționează cu literatura română contemporană și pornim de la presupunerea că ascultătorii noștri nici n-au auzit de cărțile pe care le-am citit noi.

Ce-i cu împărțirea pe sezoane și numărul limitat de episoade?

Și Roxana, și Dorin au joburi, iar pe lângă joburi au și alte proiecte în desfășurare. Dorin are printre altele Podcastul de istorie, iar Roxana e ocupată cu diverse lucruri despre care nu știe exact cum vor ieși, așa că nu le va pomeni pe nume.

Dincolo de asta, amândoi vor să mai citească multe cărți din întreaga lume și ar prefera să nu devină ași ai literaturii române, ceea ce ar fi mai greu de făcut dacă ar trebui să citească săptămânal câte un roman românesc.

Cum sunt alese cărțile?

Cu cât sunt mai recente și mai premiate, cu atât mai bine! Vrem să vorbim de cărți care încă se găsesc în librării și de care au auzit cât mai mulți oameni. Mai mult, vrem să vorbim de vârfuri pe cât posibil – ar fi foarte ușor să găsim texte slabe de care să facem doar miștouri, dar la ce bun? Nu facem podcastul ca să lovim în autori și în literatura românească, ci vrem să vedem sincer ce e pe piață în acest moment.

De ce citiți cărți dacă nu vă plac?

Există mereu speranța că ne vor plăcea. Nu, serios, nu e o glumă. Șansele să dăm de autori talentați care să fie pe gustul nostru sunt mult mai mici decât ar trebui, dar ele nu sunt nule. Iar uneori chiar găsim ceva care să ne placă măcar un pic.

De ce ar citi cineva literatură română? Cea străină e mult mai bună

Din curiozitate. În plus, ce oprește literatura română să fie bună? Din câte ne prindem noi… nimic.

Literatura e una dintre artele cele mai ieftine: nu ai nevoie de materiale speciale sau de instrumente scumpe. În niciun caz nu e ca la film, unde contează enorm bugetele ca să poți găsi actorii și locațiile potrivite! Ai nevoie doar de posibilitatea de a scrie într-un document, iar dacă citești textul ăsta, probabil că o ai și tu.

E drept că trebuie să muncești pentru a deveni un scriitor bun, dar nu există niciun motiv pentru care românii să n-o poată face. Dar ca să știm de ei, cineva trebuie să-i și citească.

Cineva a muncit mult la cărțile astea, nu e urât să fiți răi cu ele?

Credem că autorul e diferit de opera lui, iar scrisul e o artă care se învață, la fel cum se învață desenul sau chitara. După cum spune Roxana deseori, poți să fii un om grozav și să scrii o carte groaznică sau poți să fii un om groaznic și să scrii o carte grozavă. Calitatea finală a artei nu e corelată cu calitatea omului. Sigur, nimănui nu-i place să fie criticat, dar nu criticăm persoana, ci arta sa.

(Credem, printre altele, și că scriitorii începători ar merita mai multă susținere din partea unor oameni care chiar să știe ce fac pentru a învăța mai multe despre scris înainte să publice primele cărți. Problema e a întregului sistem.)

O să-i spun autorului ce ați zis

Aceasta nu este o întrebare.

Nu ne deranjează ca autorii să știe ce am spus despre cărțile lor. Sunt la fel de bineveniți să ne asculte ca oricine altcineva… dar te rugăm să nu-i hărțuiești și să nu le ceri să răspundă la criticile pe care le-am adus în podcast. Le respectăm dreptul la viața privată, care include dreptul de a nu-și bate capul cu noi. Sau cu criticii în general.

Dacă asta se voia a fi o amenințare la adresa noastră, vezi mai jos.

Sunt autor și nu-mi convine ce ați zis

Nici aceasta nu este o întrebare.

Nu e o problemă dacă nu ești de acord cu noi. Podcastul nostru este un act de comunicare public – la fel cum e și cartea ta – și credem ferm în dreptul tău de a obiecta la cele zise de noi. Suntem interesați de păreri contrare argumentate pe text și chiar ni s-a întâmplat să ne împrietenim cu autori pe care i-am criticat de-a lungul timpului.

Astea fiind zise, te rugăm să iei în considerare faptul că discuțiile vor avea loc cel mai probabil în spațiul public. Dacă vorbești de pe o poziție supărată și neargumentată, poți da prost în fața celor care urmăresc discuția de la distanță. Iar dacă alegi să-l ataci la persoană pe oricare dintre noi, trebuie să ai în vedere că riști să ajungi într-o poziție ridicolă.

(Aceasta nu este o amenințare; este un avertisment. Școala românească de literatură nu explică, din păcate, importanța PR-ului în epoca social media.)

Pot să vă trimit cartea mea să discutați de ea în podcast?

Nu. Apreciem intenția, dar e o idee proastă pentru toată lumea. Dacă ne-ai ascultat puțin, probabil că ți-ai dat seama că încercăm să vedem și părțile bune ale cărților, dar nu ne sfiim să luăm la puricat părțile proaste – nu credem că asta vrei.

În plus, putem fi atât de deschiși tocmai pentru că ignorăm complet autorul și ne concentrăm pe text. Dacă ne-ai trimite cartea ta, faptul că tu ne-ai trimis-o ar ajunge să ne influențeze chiar și fără voia noastră. S-ar putea să nu te încălzească cu nimic, dar tocmai de-asta nu vrem momentan să discutăm despre cărți ale prietenilor noștri, indiferent de talentul lor.