Cum să-ți iei notițe de lectură

Salut! Roxana aici :)

Probabil că n-o să te învăț lucruri noi azi, ci doar o să-ți repet idei pe care le știai deja - în caz că îți prinde bine să le mai auzi o dată. Nu de alta, dar poate voiai să scrii recenzia aia grozavă și te-ai trezit că iar ai uitat ceva ce voiai neapărat să spui sau că ai pierdut citatul ăla bun pe care nu-l mai găsești.

Când să-ți iei notițe

Nici eu nu-mi iau notițe pentru toate cărțile citite. Să fim sinceri: să citești cu pixul în mână și să fii mereu gata să notezi ce ai citit poate fi cam multă muncă și un pic frustrant.

Eu îmi iau notițe în două cazuri.

În primul caz, îmi iau notițe dacă vreau să comentez în detaliu cartea - cum fac aici, pentru podcast. Atunci vreau să fiu sigură că nu uit personaje sau întâmplări până înregistrăm.

În al doilea caz, citesc cartea cu un anumit scop și am nevoie de informațiile din ea. De exemplu, când mă interesa să aflu mai multe despre romanele „penny dreadful” din secolul 19 din Marea Britanie, am citit mai multe cărți și articole din care să-mi fac o imagine mai clară despre subiect și mi-am notat ce mă interesa mai mult. Asta a însemnat că atunci când am scris un articol despre penny dreadfuls aveam la îndemână și informațiile, și referințele.

Ia-ți notițe pe parcurs

Da, și eu am o memorie foarte bună când e vorba de povești. Țin minte întorsăturile de situație, personajele, tot. Cu excepția momentelor în care le uit.

Chiar dacă ai o memorie excelentă, în momentul în care scrii o recenzie îți împarți atenția între o grămadă de lucruri: structura recenziei, cum îți formulezi ideile ca să fie clare, apoi încerci să-ți dai seama ce e mai important și ce poate să fie scos… Și atunci e bine să ai în față niște notițe, ca să nu uiți lucruri importante. Sau ca să nu stai să cauți pagina cu replica aia care ți-a plăcut enorm, dar pe care n-o poți cita din memorie.

Dacă îți iei notițe pe parcurs, nu se întâmplă să uiți ordinea dezvăluirilor din carte, sau faptul că un personaj, deși foarte important, a fost introdus târziu în volum (de exemplu, Jonathan Strange apare surprinzător de târziu în „Jonathan Strange & Mr Norrell”, lucru pe care l-am uitat până la finalul cărții). Nu uiți cum îl chema pe un personaj episodic. Nu lași recenzia pe mai târziu, trec câteva luni și îți dai seama că n-o mai poți scrie pentru că nu mai ai ideile proaspete în minte.

Pe de altă parte, acest „pe parcurs” depinde de la om la om. Eu mă opresc la fiecare capitol sau la fiecare 10-20 de pagini (în funcție de densitatea acțiunii) și îmi notez ce s-a mai întâmplat. Dorin, pe de altă parte, tinde să citească mai mult neîntrerupt și să revină asupra textului un pic mai târziu și să-și ia notițe răsfoind cartea pe repede-înainte.

Notează-ți ediția

Nu e obligatoriu, dar nu strică. Dacă e o carte de care simți că s-ar putea să vrei să mai vorbești în viitor (poate ți-a plăcut mult, poate ai urât-o, poate are o singură frază pe care o citezi des), merită să-ți notezi editura și anul publicării volumului - și eventual traducătorul, dacă există.

Nu se întâmplă des să trebuiască să-ți amintești în exact care ediție a unei cărți ai văzut ceva, dar când se întâmplă vrei să-ți fie mai simplu s-o găsești decât să te duci la bibliotecă și să spui, rugător, „parcă avea o copertă roșie”.

Notează-ți paginile - sau capitolele

Depinde de fiecare cât de detaliat vrea să-și ia notițe. Pentru podcast, am intrat în destul de mult detaliu - la „În drum spre Ikaria” de Gabriel Chifu eu am șase pagini de caiet mic.

Dar oricât de detaliată ar fi harta, ea nu va fi niciodată teritoriul și uneori vrei să-i arăți cuiva că în „Ciocârlia” de Dezső Kosztolányi există într-adevăr formularea „bestiile mustăcioase ale desfrâului”. Sau poate vrei să vezi cam unde prin carte apare al doilea personaj principal ca să te poți plânge că e acolo doar după 200 de pagini fără să-ți spună cineva că erau doar 150.

Ca să te orientezi mai bine, notează-ți numărul paginii. Dacă ești leneș, ca mine, îl notezi când copiezi un citat, iar ocazional îl adaugi de colo-colo pe lângă rezumat. Dacă ești mai muncitor, poți să-l notezi mai des, desigur.

Poți să-ți notezi și capitolul (dacă e un roman cu capitole), actul și scena (dacă e o piesă de teatru) sau orice altceva care să te ajute să te orientezi.

Notează-ți clar

Notițele mele sunt de două tipuri: notițe care rezumă cartea și notițe cu ideile mele.

Poate fi foarte tentant (pentru mine, cel puțin) să iei notițe combinate - un rezumat în care faci un pic mișto de personaje, sau o idee care începe cu a autorului și se termină cu gândurile tale. Problema e că, deși pe loc e foarte clar ce voiai să spui, notița nu o iei pentru prezent. O iei pentru viitor. Iar în viitor s-ar putea să nu mai știi exact ce e cu miștoul ăla, sau dacă autorul a zis ideea aia interesantă sau îți aparține ție.

Separă-le. E mai mult de muncă, dar dacă ai de gând să folosești notițele vreodată, o să-ți mulțumești. Iar dacă tot te-ai apucat să le scrii, probabil că ai de gând să le folosești.