Prețul unei biblioteci

Salut! Roxana aici :)

O bibliotecă e un lucru ușor de observat când intri în casa cuiva. Dacă e doar un set de rafturi mai e cum e, dar dacă se întinde pe tot peretele începe să impresioneze în alt fel – e un lucru care nu ține de cultură bibliofilă, ci de design interior. E un lucru care se poate observa când ai dulapul de haine pe tot peretele, tapetul pe un singur perete, un cuier lung dintr-un capăt în celălalt al unei săli.

Nu i-aș zice unui astfel de fenomen „iluzie optică”, pentru că peretele este ocupat în întregime de un singur lucru, dar e un fel de iluzie de percepție care apare uneori. Am mai remarcat-o și atunci când artiștii de quilling își expun operele și unele persoane din public vorbesc de „risipă de hârtie” - quillingul fiind un tip de artă în care se folosesc fâșii subțiri de hârtie colorată pentru a crea tablouri sau mici sculpturi. De obicei se folosesc doar câteva bucăți de coli de hârtie în fiecare creație, dar pentru că sunt răsucite și tridimensionale, par mult mai multe, mai ales în poze.

Dar să ne întoarcem la cărți. După cum ziceam, dacă ai biblioteca pe tot peretele și mai e și plină, rafturile par interminabile. Nu o dată mi-a fost dat să aud întrebări despre câți bani am „aruncat” pe ele.

Prieteni, mai mulți decât ar da oamenii cărora nu le plac cărțile, dar cred că mai puțini decât se așteaptă interlocutorii. Luate la grămadă, cărțile sunt mai voluminoase decât sunt scumpe.

Avem în casă rafturi de cărți în trei camere, un perete incomplet în biroul meu, un perete complet în sufragerie, plus un perete aproape complet în dormitor. Trebuie să mai trec prin cărți și să le rearanjez și sortez, dar avem și o bază de date cu toate volumele din casă, așa că vă pot spune că în acest moment sunt 1633, număr umflat artificial de niște colecții de volume extrem de mici de la Penguin (Little Black Classics sunt vreo 80, luate la 200 de lei cu totul, ocupă cam jumătate de metru).

Printre cărți se numără câteva într-adevăr scumpe, cum ar fi niște albume de artă mișto de la Taschen care au fost peste 100 de euro sau nebunia mea cu seria de benzi desenate „The Books of Magic” din care am luat toate cele trei volume omnibus pe care de-abia le poți ridica… dar există și extrema cealaltă, în care se află câteva volume aleatorii din seria „Riftwar” a lui Raymond E. Feist cumpărate cu 5 lei bucata acum niște ani de la târgul de carte Gaudeamus, când librăria Nautilus făcea lichidare de stoc.

Chiar dacă am luat tot felul de cărți la preț întreg, am și vânat oferte și reduceri. 20%, 30%, 40%, 3 la preț de 2, 2 la preț de 1, 10 lei bucata, coșul de chilipiruri, anticariate. Am primit cărți cadou sau mi-am ales ce mi-am dorit din ce dădeau alții pe gratis. N-aș ști să zic ce preț mediu aș pune pe volumele din casă - estimez pe la 30-40 de lei, dar hai să zicem 40 de lei de dragul argumentării și al inflației.

1600 de cărți la 40 de lei bucata dau 64.000 de lei. Ceea ce sună mult - dar stai! E prețul unei biblioteci comune pentru doi oameni care exagerează când ies la cumpărături și care tot strâng cărți de peste 10 ani. Dacă împarți suma asta la durată, îți iese un hobby de vreo 500 de lei pe lună, pentru doi oameni împătimiți. E mai mult decât ai ca hobby quillingul, dar am impresia că e mai puțin decât dacă am fi fani de călătorit în stânga și-n dreapta. Și asta chiar și exagerând în sus prețurile.

(Desigur, dacă ar fi să vindem totul, valoarea ar fi mult mai mică. Dacă dai o spargere în casa cuiva, n-are sens să-i furi cărțile decât dacă ești acolo ca să-l faci să sufere sufletește, pentru că sunt slabe șansele să te îmbogățești de pe urma ei.)

Dar prețul unui singur perete de rafturi pline de cărți? Acolo nu încap mai mult de câteva sute de volume. Hai să zicem 700, ca să fim generoși - un perete lung și unele cărți sunt pe două straturi. Deci sub jumătate față de calculele de mai sus.

Desigur, prețul bibliotecii e diferit de prețul plătit ca să citești. Dacă e un lucru pe care-l pot confirma mulți oameni care au un hobby, acela e că deseori ajungi să ai două hobby-uri diferite: hobby-ul în sine (cititul, în cazul de față) și colecționatul de lucruri legate de acel hobby (cărțile, în cazul de față). După cum le spun celor care ne văd biblioteca, nu, nu am citit toate volumele din ea - și s-ar putea să nu apuc să le citesc pe unele niciodată, pentru că mereu apar cărți noi pe care vreau să le citesc.

Majoritatea cititorilor împătimiți citesc câteva zeci de cărți pe an - hai o sută, dacă ești chiar foarte pasionat. Le poți citi gratuit dacă au ieșit din copyright, poți avea abonament la bibliotecă, poți face schimb de cărți cu prieteni ca să aveți o bibliotecă comună (făceam asta când eram în facultate), poți vâna prin anticariate. Dacă vrei să le cumperi și ai noroc, poți prinde lichidări de stoc și oferte la pachete de cărți - până ajungi la romane care te costă doar 10 lei volumul. Iar atunci peretele de cărți care se înalță măreț de-a lungul întregii sufragerii a ajuns așa cu mai puțin de 2.000 de euro.

Știu, e de prost gust să vorbești de prețul bibliotecilor personale pentru că nu poți pune preț pe cultură, dar se pare că se cerea avută și discuția asta. Una peste alta, cititul e un hobby care poate fi chiar ieftin. Cel mai mare cost e cel de timp - dacă petreci 6-7-8 ore sau mai multe cu o carte, se adună. Și nici măcar colecționatul de cărți nu e așa de scump… dacă nu cumva ești colecționar de cărți rare și ediții de lux.