Ce și cât se publică în România

Salut! Roxana aici :)

Făcând un podcast în care recenzăm literatură română, poate că era inevitabil să-și imagineze cineva că am fi experți în domeniu. Nu suntem. Dar ne pricepem puțin să căutăm informații.

De exemplu, câte cărți se publică în România? Câte cărți românești se publică în România? La ce edituri? Din păcate, nu putem afla câte exemplare se vând, dar putem să aflăm titlul, autorul, editura, orașul și ISBN-ul cărților apărute recent pentru că sunt informații publice, oferite de Biblioteca Națională a României în cadrul „Bibliografiei CIP”.

În iulie 2024, de exemplu, s-au publicat în România 2377 de titluri, dintre care 555 de literatură română. Dacă mergem la secțiunea dedicată literaturii române (821.135.1), le putem și citi, înșirate de la 1598 până la 2152.

E drept că aici sunt cuprinse și re-editări are unor texte vechi. Ioan Slavici, mort de aproape 100 de ani, continuă să fie foarte prolific, având 4 volume publicate pe la diferite edituri. Ion Creangă, la fel, tot 4. Mihai Eminescu a îmbătrânit și s-a lăsat pe tânjală, având doar 3, iar Eliade își târșâie picioarele cu 2. Totuși, rămân o grămadă de titluri noi. Unde sunt? Păi, împrăștiate pe la toate editurile, de la cele mari pe care le găsești în toate librăriile, la unele atât de mici încât probabil că trebuie să fii detectiv ca să le găsești oriunde. Poezii, proză, cărți religioase…

Se scrie mult, dar aflăm foarte puține despre ce se scrie. E de înțeles că n-am auzit de tot ce se publică; în fond, printre autorii publicați se numără și Liviu Rebreanu, dar și amatorii care-și publică primele poezii naive la editura din fundul satului. E mai puțin de înțeles cât de puțin știm în general, totuși. Uneori ajung în librărie, mă uit la rafturile autorilor români și-mi dau seama că nu știu ce să aleg pentru că nu știu ce văd. Textele de pe copertă laudă volumul fără să-mi spună despre ce e, căutările rapide pe internet mă conduc către articole la fel de pompoase și vagi, iar dacă aud de cărți întâmplător sunt șanse să nu-mi fac o părere foarte corectă despre ce e în ele. Premiile pot să fie de ajutor, dar pentru asta trebuie să știi ce gusturi au juriile.

Am scris foarte mult și foarte gânditor aici, dar ce voiam să spun de fapt e asta: nu, habar n-am ce carte românească ușurică și plăcută ai putea citi în vacanță. Nu, nu știu nici cum ai putea găsi așa ceva. Caut și eu acul în carul cu fân, iar când îl găsesc n-apuc bine să-l recomand și deja dispare ca și cum n-ar fi fost.